vineri, 2 ianuarie 2009


Dragostea e oarba! De acord... Te-a izbit la pamant, te-a taiat in bucatele si si-a mai sters si picioarele de ele! Simti ca durerea te copleseste, inima iti sangereaza, pieptul iti este amortit. Cazi la pat si nu ai vrea sa te ridici. Iei pastile sa dormi ca somnul sa-ti anestezieze suferinta: o ora si inca o ora... Insa ranile dor si cand dormi... dor mai tare, din ce in ce mai tare. Si te agiti in somn. Atunci te trezesti si spui: trebuie sa ma ridic! Si ma ridic. Simt cum trag dupa mine corpul obosit. Barbatii sunt falsi, egoisti, imaturi si parsivi? Unii dintre ei da. Cutitul cu care m-a injunghiat este inca inautrul meu. Ma intrept spre oglinda si imi privesc ochii inlacrimati. Vad in ei curajul unei femei careia nu i-a fost teama sa iubeasca. Stateam "goala" in fata lui, fara protectie, iar el ma taia, bucatica cu bucatica... fara sa stiu... Si cu toate astea nu il urasc pentru ca m-a mintit, pentru ca m-a lovit. Imi trag corpul insangerat, ma indrept spre baie. Deschid apa si ma cufund... Incet incet apa imi lasa pielea alba si neteda. Si aleg viata, dand, pierdand si suferind. Ma imbrac si deschid usa. Afara simt soarele care imi mangaie obrajii umezi. Altcineva, undeva, candva va stii sa aiba grija de mine si sa ma iubeasca. Nu lasati un barbat sa va inegreasca inima. Iubiti si daruiti fara masura si fara regrete. Cand v-au facut sa plangeti, bucurati-va ca inima voastra ramane pura si nu aveti teama. Suntem puternice si unice pentru asta! Un barbat care va face sa plangeti nu va merita! Aruncati "ieri", inchideti usa in urma voastra si lasati timpul sa va ajute... sa renasteti. .........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu